departe eschimoșii fac sănii pentru
fiecare copil turnat în zăpadă cu gene argintate
ca pisica între țurțuri rostogolindu-se
dimineața în zori.
dacă ar fi să spun despre mine ceva e că
tancurile nu m-au speriat
chiar dacă urmele lor în zăpadă ne pregătesc astăzi cărarea
cizmele îmi umblă singure
privesc spre colțul reactoarelor
și-mi fac ochii de jar
Esenin în Rusia literaturii lui
când fulguie bucăți de cuvinte
când fulguie Tolstoi în țară
ce pot face proiectilele
fără o poezie?
îmi văd fiii flancați la graniță
și mor în fiecare secundă
numai cu morțile mele poți acoperi
sate întregi cu cadavre
unde ești Tolstoi
tu care ți-ai dat seama ce sens
are viața
și unde sunt copiii tăi astăzi
nu-i găsesc în zăpadă.
