gura ta - un sac de pepeni zdrobiți

de aici încep prin perdele dansez cu un pahar pe jumătate plin de apă

rochia mea albă dansează cu perdelele tale

aici mă simt ca într-o casă de 2.000.000 de euro

aici pot înota dansând cu perdelele tale

aici siluetele noastre intoarse perfecte

siluetele noastre murmură vesele

siluetele care alunecă și cele care se ridică

siluetele pe care nu vezi tăietura și arsura

siluetele noastre care își țin spatele una alteia

părțile noastre spre lună întunecate

când nori sunt doldora de apă și plâng cu fruntea netedă

apa curge prin perdelele ochilor mei

apa curge până scufundă paharul în ochii mei

înot în apa cuvintelor tale cele de pe urmă

dar voi înota cu tandrețe în apa care te face nemuritor. sidefie adorând luna chipului tău nemuritor.

chipul tău prins de mâini care-ți fixează

privirea spre mine. lumina avidă din ochii tăi străpunge valurile de apă și plutești

în chip înălțător și speli cu sângele tău

moartea trupurilor pe care le-am atins

tu speli toate rândurile în care nu suntem

cu mâinile femeilor care te cuprind

dar nu uita și uită că sunt aici de necuprins

sar în apă și tu-mi strecori cearceaful sub pleoape. mă-nclin în fața sufletului tău alb

limba ta se desfășoară ca o funie și pepene zdrobit se lasă în funie până la

voaluri și perdele. până la râurile pe care le visez. până la orașul în care vei fi al meu

piruetele tale în fuziunea lumii - frunze albe

copaci la fundul apelor. cresc acum din

fundul apei și inima mea este un voal cu care îți prinzi la gât cravata. inima mea este clipirea. ochii tăi prin care intră și ies femei. la capătul holului inundat cu ușa

deschisă stau eu și aud zgomotele acestei nopți și văd trupuri născând în apă copiii noștri. e trupul meu scindat în mii de trupuri de femei. este uterul meu zdrobit

ca un pepene în iubirea ta scufundată în

viața pe care o voi da copiilor tăi.

numele tău scufundat în istoria pe care o

voi scrie pe toate torturile an de an

stau pe marginea acvariului imens o piscină cubică de sticlă acoperită aburii

suflării tuturor acestor animale ocrotite de lege scapă de sub control. ajung în tavanul de sticlă pe care îl zdrobește Dumnezeu

plouă o ploaie tăioasă când femeile-parte din mine nu simt în gura ta lepădarea vieții mele. însângerate și umile se zbat în dureri când le miști. suntem batjocura trupurilor

împreunate. plăcerea în aer. suntem cei care nu se scufundă. copiii tăi sunt evacuați din burțile lor ca niște geamuri

prin care îți vezi părinții și frații.

dunga de apă este cercul nostru întins

o verighetă înainte să fie împinsă pe deget

o verighetă înainte să fie gravată

o verighetă înainte să știe că va fi verighetă

mă ridic și prind perdele pe cer

trec prin lipsa cerului nostru de sticlă

dansez cu paharul prins din scufundare

suprafețele sferice sunt sfințenia mângâierii noastre

lângă tine lumea începe ca o floare ascunsă

ascunde-ți urmele trupurilor moarte

lasă cămășile tale să acopere linia

marcajului sferei noastre cât încă e o linie

mierea este ca aurul, dar suflarea mea

pâlpâie în brațele tale ca un ultim avânt

simt atingerea ta ca pe întâia suflare pe

pământ. și nu ne vom părăsi pentru că

nu mai există nimeni altcineva. doar fum

și scântei mocnind - pudră roșie peste cămăși - arzi tot ce a fost. așa cum a făcut

cine a oprit moartea pentru nemurire. dă-mi mie toate greșelile tale

dă-mi mie asuprirea ta. dă-mi mie deziluziile. dă-mi mie motivul pentru care nu dormi. dă-mi motivul pentru care depinzi de flori și de iarbă.

dă-mi motivul pentru care respiri.

eu îți dau viața. copiii tăi îți strigă numele

în curtea din spate. treci inimile lor prin trupul meu, cum trece apa prin mânecile

dantelate care se opresc la încheieturi

cu franjuri de perle. care se încheie cu

ochi umani. cu figuri umane. care se încheie cu vocea care-mi șoptește viitorul

care se încheie cu visul în care cos

emoțiile tale de ale mele. ne ridicăm deasupra evanescenței și ne zbatem

îți plimbi primul copil în brațe. ștergi bucăți

de pepeni zdrobiți de pe buzele

urmașului tău cu bucăți de cămăși arse

de tinerețea ta în apă. cămăși aparținând

trupului tău atunci când mă uita.

cureți gura copilului tău cu momente ale uitării mamei sale. ștergi tot ce a fost înainte de tine și de ea. te închini mamei sale ca ultimului gând. ca rugăciunea.

te închini copilului tău în fiecare zi și treci încă o dată prin apă de dragul lui. te închini apei și liniei apei, sferelor totale. perdele dansând

cu pahare de cristal când toate trupurile rămân

pahare de cristal.