Uitarea ne ţine ”în viaţă”.
Amnezia.
Ne ține legați de această viață, acest Joc al Vieții, prinși în el.
Dacă ne-am aminti cine suntem şi de unde venim, poate am pleca imediat.
Cu totul.
Mai... departe.
Sau... ne-am întoarce înapoi.
Pământul ar fi pustiu şi gol, ca la-nceput, înainte de a aduce aici Dumnezeu, amnezicii, să-l populeze. :)
Te-ai întrebat vreodată... ce naiba cauţi tu aici? :)
În urmă cu mulţi ani am avut o experienţă de ”decorporalizare”, în care am "intrat" în altă lume, atât de absorbit atenţional de ea încât am uitat complet de această lume terestră şi cine sunt în ea, ca ființă umană.
La un moment dat am simţit pericolul de a rămâne blocat acolo, în acea stare, dar nu reuşeam să îmi amintesc, să îmi accesez memoria de om, ființă omenească, şi a trebuit să fac eforturi mari de a îmi desprinde atenţia de acea lume şi a-mi recăpăta memoria, a o putea accesa, a o aduce în atenţia mea.
Eram detașat complet de corpul omenesc, de lumea terestră, nu mai percepeam nici o senzație corporală, nici un stimul, nici o informație venită de la corp, și percepeam faptul că mă aflu în altă lume, altă dimensiune, alt plan.
Am fost atenționat la un moment dat, telepatic, de ființele de acolo, că dacă mai rămân acolo este posibil să nu mă mai pot întoarce înapoi, și atunci am realizat faptul că nu îmi pot aminti unde ar trebui să mă întorc, cine sunt, ca om, ca ființă umană. Nu puteam să îmi amintesc că sunt o ființă omenească,, nu puteam accesa memoria mea omenească, corporală. Eram amnezic în această privință.
Experiența aia a durat câteva minute bune, și nici acum nu îmi dau seama dacă am fost cumva ajutat sau nu să pot reaccesa starea de ființă omenească, și să revin astfel în coproralitate, în ”corpul meu”, în lumea aceasta, ”lumea mea”.
După această experienţă traumatizantă mi-am dat seama că suntem prinşi în această lume exact la fel, atenţional, atât de puternic încât am uitat cine suntem şi de unde am venit aici, că suntem amnezici, şi nu putem accesa informaţii anterioare deoarece nu ne putem detaşa atenţia suficient de mult de această lume, acest plan al "experienţei noastre de viaţă".
Experiența asta probabil ai avut-o și tu, la un nivel mai scăzut, uneori, dimineața, când te-ai trezit din somn, și nu ai știut ”pe ce lume te afli”, cine ești, și ți-au fost necesare câteva momente să îți amintești, să accesezi conștiința ta de ființă omenească.
Uneori se întâmplă asta când ești trezit brusc din somn, dintr-un vis, dintr-o ”lume de vis”.
Dacă ne-am aduce aminte complet cine și ce suntem, și de unde am venit aici, în acest Joc al Vieții terestre, preluînd aceste avataruri coprorale omenești, probabil am ieşi automat din acest joc în care suntem prinşi astfel, şi nu ştiu cât de dorit este asta, cât de util, de benefic.
Dacă ne-am asumat asta anterior, este ok.
Dar dacă nu?...
Dacă suntem prinşi aici împotriva voinţei noastre?
Cine ştie ?
Cine ştie, are oare voie să vorbească despre asta?
Vor oamenii să se trezească, sau nu?
Vor să scape de amnezie?
Aceasta este întrebarea ! ;)
Nu renunța la visele tale!
Dormi, în continuare, nu te trezi! :)
Mă întreb, câte o dată, cine vrea să evolueze şi cine vrea să se simtă bine, de fapt?
De ce mă întreb?
Pentru că chestia asta cu ”evoluţia” îmi pare uneori invenţia cuiva care a inventat-o numa ca să nu îi poată fi bine niciodată omului ce caută să... evolueze. :)
Niciodată nu poţi evolua destul, mereu e prea puţin, şi rămâne prea mult ca să te simţi cu totul bine, împlinit, fericit.
Cred că treaba asta cu evoluţia este ceva obsesiv, ceva instrument care ne face să pedalăm ca cobaii ce învârt roata pe loc în cuşca lor deşi fug pe ea de numa. :)
O fugă continuă după dorințe, vise, obiective, scopuri, țeluri, idealuri...
Iar la sfârșit pleci cu mâinile goale, căci nu poți lua cu tine nimic de aici.
Primești, probabil, ca la orice joc, un punctaj, o evaluare. Judecata de apoi :)
Ai vrea să te trezești din așa ceva? :)
Ai renunța la plăcerea de a juca în continuare Jocul vieții, așa... amnezic?
Mulți mentori motivaționali spun să nu renunți niciodată, să mergi până la capăt, să nu te dai bătut!... :)
Dacă asta vrei, atunci... nu renunța la visele tale!
Dormi, în continuare, nu te trezi! :)
”Atenţia noastră este antrenată să se focalizeze cu îndărătnicie. Aşa menţinem noi lumea. Prima ta atenţie a fost învăţată să se focalizeze pe ceva care este foarte familiar pentru tine.” Carlos Castaneda - Arta Visatului
Mulțumesc
Lecturarea articolului, cu comentarii în plus:
Dacă ești curios sau interesat cum funcționează această platformă gratuită de internet, Buy Me A Coffe, vizionează videoul de mai jos. Aici poți accesa pagina principală a contului meu: https://www.buymeacoffee.com/7a4dFhE
Mulțumesc