Unii cred că spiritul și sufletul sunt același lucru, alții că nu, dar nu au o idee prea clară despre aceste concepte.
Există multă confuzie privind ce sunt, și ce roluri și scopuri au fiecare.
E mult de explicat, dar hai să vedem bazele, esența, iar teoriile detaliate vor fi destinate sponsorilor și membrilor.
Există multă confuzie privind cei doi termeni, iar principalele cauze sunt:
1. Ceea ce este tradus în Biblie ca ”suflet” nu concordă cu sensul actual al acestui concept.
Termenul ebraic biblic pentru „spirit“ este rúach, iar cuvântul tradus prin „suflet“ este néphesh.
În sensul originar, cuvântul redat în limba română în cele mai multe locuri prin „suflet” vine de la cuvântul ebraic néphesh, care apare de 754 de ori în scripturile ebraice, iar echivalentul său în Scripturile greceşti este psykhé.
Termenul ebraic néphesh, tradus prin „suflet“, înseamnă fiinţă care respiră. Dumnezeu a suflat suflare de viață în om și omul s-a făcut un suflet viu.
Cuvântul grecesc este derivat dintr-un verb "a răcori, a sufla" și astfel se referă la respirația vitală, principiul animat în oameni și alte animale.
Noi înțelegem în prezent prin suflet partea din om care este responsabilă de trăirile sufletești, adică emoționale. Și discociem conceptul suflet de minte.
Sufletul are legătură cu trăirile emoționale, iar mintea cu rațiunea logică (facultate a spiritului).
În spiritualitate rațiunea logică este un principiu al spiritului, o capacitatea a sa. Iar sufletul este ca o interfață a spiritului cu materia fizică, ce ajută spiritului să poată interacționa cu corporalitatea, să fie ”prins” și ”legat” în ea.
Trăirile sufletești (emoționale) ne conferă motivație și sens în a acționa în plan fizic, a face experiența corporală, ”a ne bucura” de ea. Imaginează-ți viața ta lipsită complet de orice trăire sufletească (emoțională). Ar fi complet lipsită de sens, de motivație de a acționa, de plăcerea de a juca Jocul Vieții. Plăcerea asta, care ne ”ancorează” în viața corporală, ține de ceea ce numim suflet.
Dar în Vechiul Testament termenul tradus prin ”suflet” avea altă semnificație, care se referea la viață, la încorporare, în sens mai general.
În sensul originar, cuvântul redat în limba română în cele mai multe locuri prin „suflet” vine de la cuvântul ebraic néphesh, care apare de 754 de ori în scripturile ebraice, iar echivalentul său în Scripturile greceşti este psykhé.
Traducătorii au tradus inadecvat termenii în limba română, deoarece la noi nu exista un termen adecvat.
”Biblia a fost scrisă în principal în ebraică (Vechiul Testament) și greacă (Noul Testament. Indiferent de versiunea de Biblie pe care o întrebuințăm, cuvântul redat în limba română în cele mai multe locuri prin „suflet” vine de la cuvântul ebraic néphesh, care apare de 754 de ori în scripturile ebraice.
Echivalentul său în Scripturile greceşti este psykhé (de asemenea tradus „suflet”), care se regăseşte de 102 ori în acestea.
Unele dintre modalităţile prin care Biblia Cornilescu Revizuită redă termenul ebraic néphesh în limba română sunt: vieţuitoare, (corp) mort, viaţă (în unele versiuni ale bibliei cuvântul este tradus astfel de aproximativ 120 ori), om, suflet, sine însuşi, persoană (în unele versiuni de aproximativ 30 ori), etc. Aceeaşi versiune traduce termenul grecesc psykhé prin: suflet, făptură, viaţă, etc.”
Citiți acest articol pentru detalii: http://societatealumiinoi.ro/nemurirea-sufletului/
.
2. La fel este cu termenul latin ”Spirit” - termenul echivalent lui Spirit / Duh este ebraicul Rúach şi cel grecesc Pneúma.
Cuvântul românesc spirit nu este moștenit, ci a fost împrumutat din latinescul spiritus.
Pentru sensul cuvântului „spirit” se poate considera și cuvântul francez esprit, care este moștenit (nu împrumutat) din limba latină. În franceză se cunosc formele espirit, din secolul al XII-lea, precum și esperit și esprit, din secolul al XIV-lea.
Pentru stabilirea etimologiei acestui cuvânt mai poate fi luat în considerare și cuvântul din germană Spiritus, împrumutat din latina medievală.
În Biblia ortodoxă traducătorii se feresc puternic de cuvântul Spirit, de origine latină - spiritus, și s-a preferat traducerea cu cuvântul de origine slavonă Duh, importat, pe care noi nu îl folosim uzual. Asta produce confuzie privind ceea ce însemnă de fapt duhul și legătura sa cu spiritul.
În Biblia în engleză veți găsi spirit, iar referință la Dumnezeu este Holly Spirit (Sfântul Spirit), la fel ca în latină Spiritus Sanctis, la noi Sfântul Duh.
Deci, vorbim de Dumnezeu ca fiind Sfântul Spirit, asta ar trebui bine înțeles din punct de vedere religios.
Faptul că Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea sa trebuie înțeles și în sensul că suntem spirite asemenea lui Dumnezeu care este Sfântul Spirit.
În Biblie termenul echivalent lui Spirit / Duh este ebraicul Rúach şi cel grecesc Pneúma:
”12:7: „Atunci ţărâna se întoarce în pământ, cum a fost, iar spiritul (sau forţa de viaţă; în ebraică rúach) se întoarce la adevăratul Dumnezeu, care l-a dat“.
Cuvîntul rúah apare pentru prima dată în versetul al doilea al Sfintei Scripturi.
Să remarcăm că termenul ebraic pentru „spirit“ este rúach; iar cuvântul tradus prin „suflet“ este néphesh.
Dumnezeu a spus despre Potopul din zilele lui Noe: „Eu voi aduce potopul de ape pe pământ ca să nimicesc orice carne de sub ceruri în care este forţă de viaţă [rúach]” (Geneza 6:17; 7:15, 22).
Scriitorii Bibliei au folosit cu referire la „spirit” termenul ebraic rúach şi cel grecesc pneúma.
Viaţa noastră depinde, într-adevăr de procesul de respiraţie, dar cuvîntul „suflare“ sau „respiraţie“ (după cum redau mulţi traducători adeseori cuvintele ruach şi pneuma) nu se potriveşte întotdeauna ca sinonim pentru cuvîntul „spirit“.
Noi citim cum Dumnezeu a zis lui Noe că va aduce un potop de ape care va ruina toate creaturile în cari este forţă activă („ruah“ sau spiritul) a vieţii“, atît de oameni cît şi de animale. - Genesa 6:17; 7:15, 22.
Traducerile în limba Română traduc cuvîntul Evraic „ruah“ ca „suflare“, care este o greşală.
Spiritul [ru’ach] tău este bun; fie ca el să mă conducă în ţara integrităţii!“
Prin urmare, în Biblie cuvântul rúach este tradus nu numai prin „spirit”, ci şi prin „forţă” sau forţă de viaţă.
Cu privire la oameni citim în Biblie: „Spiritul său (ruach) trece, el se întoarce în pămînt; în aceeaşi zi îi pier în realitate şi planurile lui“ (Psalm 146:4).
Aceasta forţă vitală activă este reprezentată prin cuvîntul Evraic „ruah“ care este tradus „spirit“.
În Geneza 1:2 citim că „forţa activă [„spiritul“ (evreieşte ru’ach)] a lui Dumnezeu se mişca încoace şi încolo pe suprafaţa apelor“.
(Este clar deci că şi omul, şi animalul au acelaşi rúach, sau spirit.
În Scripturile ebraice, cuvîntul cel mai frecvent tradus prin „spirit“ este ru’ach, („suflare, vînt, spirit“).
În Psalmul 104:29 citim cu privire la Iehova: „Dacă le iei spiritul [rúach], pier şi se întorc în ţărâna lor”.
In prima carte a Bibliei, această forţă este numită rúah.
Cuvântul ebraic pentru „spirit“, rúach, înseamnă „suflare“ sau „vânt“.
Când rúach, sau forţa de viaţă, părăseşte corpul, gândurile persoanei respective pier; ele nu mai există în altă parte.
Cu toate că Biblia ebraică îl descrie pe Dumnezeu ca fiind tatăl Israelului şi foloseşte personificări ale lui Dumnezeu cum ar fi Cuvîntul (davar), Spiritul (ruah), Înţelepciunea (hokhmah) şi Prezenţa (shekhinah), a corela aceste noţiuni cu doctrina trinitariană de mai tîrziu ar însemna să trecem dincolo de intenţia şi spiritul Vechiului Testament.
”Cum moare unul, aşa moare şi celălalt; şi ei toţi au doar un spirit, astfel încît nu există superioritate a omului faţă de animal, pentru că totul este inutilitate.“
Cum moare unul, aşa moare şi celălalt; toţi au acelaşi spirit [în ebraică rúach]“.
(Psalm 143:10). În legătură cu cei 70 de bărbaţi capabili pe care Moise trebuia să-i numească pentru a-l ajuta, Dumnezeu i-a spus slujitorului său: „Va trebui să iau o parte din spiritul [ru’ach] care este asupra ta şi să-l pun asupra lor.“ - Numeri 11:17.
Pe de altă parte, Ruach e foarte susceptibil în astfel de probleme.
Deoarece aceasta este aşa, întoarcerea „ruach“-ului sau a spiritului la Dumnezeu poate să nu însemne pur şi simplu, nici o continuare a existenţei, legată de conştiinţă.
Prin cuvîntul rúah se înţelege un lucru invizibil care este în mişcare sau în activitate.
În traducerea de Biblie „LUMEA NOUĂ“ este împărtăşită părerea că prin cuvîntul rúah se înţelege o forţa invizibilă aflată în activitate şi de aceea textul din Geneza 1:1, 2 este redat în această traducere astfel: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pămîntul.
În Iov 34:14, 15 citim: „Dacă Dumnezeu s-ar gîndi numai la el însuşi; Şi dacă el şi-ar lua înapoi spiritul şi suflarea; (În Evreieşte, cuvîntul „spirit“ este „ruah“ şi cuvîntul „suflare“ este „nesamah“) Tot ce este carne va peri; Şi însuşi omul s-ar întoarce în ţărîna“.
Deoarece cuvîntul ebraic rúah are sensul de activitate şi mişcare, el a fost redat de traducătorii germani cu „suflu, respiraţie, suflare, viforniţă, vînt, răsuflare, forţă activă“, precum şi cu „spirit“.
In textul original, cuvîntul ebraic din Exlesiastul 12:7, care a fost redat cu „spirit“ sau „suflare de viaţă“ este ruach.” https://ro.glosbe.com/de/ro/ruach
.
Mai departe: ”Totul este Spirit, Universul este Mental.”
De aceea Dumnezeu este în tot, în toate, căci totul este Spirit.
De aceea se poate spune că Dumnezeu este peste tot, și că nu există nimic fără Dumnezeu.
Spiritul este ceea ce numim ”materie”, sub diferitele forme create de Mental.
Materia este Spirit, așa cum gheața și apa lichidă și vaporii de apă sunt același lucru, aceeași substanță: H2O.
Deci Spiritul are, ca și apa, mai multe forme de manifestare, perceptibile și imperceptibile simțurilor umane.
Dumnezeu a creat Universul prin cuvânt, prin vibrație, prin câmp vibrator, deci la baza creației stă ceea ce numim ”energie vibratoare”, care este o proprietate creatoare a Mentalului.
Deci, tot ce percepem noi senzorial este Spirit, modelat de Mental în formele pe care le percepem ca fiind Natura.
.
Avem o trinitate constitutivă a ființei noastre:
- o parte spirituală - spirit,
- o parte mentală, și
- o parte sufletească.
Sunt ca trei părți ce au fiecare "conștiența" sa, deci "înzestrate cu conștiință", ca și cum am fi constituiți din trei entități "gânditoare" care colaborează în ființa noastră.
.
Spiritul este esența ființei, din el este emanat sufletul, la naștere, ca un instrument intermediar între spirit si materie.
Sufletul este ca o interfață deci, si este resorbit în spirit, cu toată informația lui, la moartea corpului, fiind un instrument al spiritului. Este momentul in care omul își revede întreaga viață, în ordine inversă, când se petrece "downloadarea" de informație acumulată în suflet..
Spiritele lipsite de corpuri, așa ziși demoni, draci, percep acest fenomen, si încearcă să își însușeasca această experiență, să "fure" sufletul, adică experiența făcută de spiritul încorporat. De aici expresia că diavolul vrea să ia sufletul omului. De aici pactul cu diavolul, care păcăleste omul să iși "vândă" sufletul lui, pe care el să îl ia la moartea sa, cu acceptul.omului.
De aici mitul că Dumnezeu si Diavolul se bat pentru sufletele oamenilor la moartea lor, care să îl ia.
Dumnezeu fiind Spiritul Sfânt, din care toate spiritele individuale sunt create, acumulează această experiență a tuturor, iar diavolii, care sunt spirite ce nu pot avea corpuri, profită de corpurile oamenilor pe care încearcă să le posedeze, să facă o experiență corporală astfel, si încearcă să "fure" experiența care se "downloadează" în spirit în momentil morții.
Sufletul este ca o interfață de joc în jocul vieții corporale, fără ea spiritul nu poate relaționa cu corporalitatea.
Spiritul are ca facultate a sa principiul inteligent, conștiența, gândirea, si el trebuie să se adapteze la avatarul corporal preluat în jocul vieții pe durata de joc care ține o viață. Avatarul are programarea sa, care ține de jocul vieții, de genetică, de lanțul de strămoși, de tiparele vieții terestre, iar spiritul ia în posesie acest avatar făcând tot posibilul să se adapteze cât mai bine la el, ca un jucător care joacă un joc de realitate virtuală, preluând în cadrul jocului un avatar existent în joc, oferit de joc.
Cine a studiat un pic de spiritualitate, cunoaște faptul că toți marii maeștri au tot repeyat de-alungul timpului să nu ne identificăm cu corporalitatea. Tu nu ești corpul. Corpul este un avatar preluat în cadrul jocului vieții, zic eu, pentru a fi mai pe înțelesul tuturor.
.
Acum să vedem proprietățile fundamentale ale fiecărei părți constitutive:
1. Spiritul - este pretutindeni în spațiu, este nonlocal spațial, în toate, este substanța Universului, iar conștiența sa permite clarvederea la distanță, să accesezi perceptiv ceva aflat oriunde în lumea asta, ca și spațiu.
Spiritul conferă proprietatea fizică numită spațiu, și prin el poți accesa orice punct din acest spațiu universal, deoarece el e este spațiul, el este peste tot în spațiu.
Deci partea noastră spirituală, spiritul, poate "vedea la distanță", în timpul prezent.
Ca axă arhetipală îi corespunde axa înainte-înapoi, față spate.
2. Sufletul - este nonlocal în timp, este pretutindeni în timp, de aceea partea noastră sufletească poate ”călători” pe axa timpului (timeline) așa cum partea de spirit poate călători pe axa spațiului (spaceline).
Fiind nonlocal temporal, pretutindeni în timp, este perceput (eronat) a fi nemuritor, ne născut, imortal, etern, etc.
Deoarece partea sufletească se mișcă în timp așa cum spiritul se mișcă în spațiu, putem ”călători” (să ne deplasăm în timp) în suflet, în trecut și în viitor, pe timeline, axa temporală.
Arhetipal axa timpului este orizontală, stânga-dreapata, cu trecutul la stânga și viitorul la dreapta (pentru dreptaci, pentru stângaci este invers).
Clarvăzătorii care manifestă precogniție și retrocognitie, putând "vedea" în trecut și viitor, de fapt percep în suflet, prin partea lor sufletească, timpul. Se mișcă în timp prin conștiența lor sufletească, nonlocală temporal.
3. Mentalul - este nonlocal pe axa energiei, deci este energia, este pretutindeni în tot ce numim energie (vibrație, frecvență, undă, câmp energetic), folosește energia în mod creator și distrugător, pentru a crea formal (ca formă) tot ceea ce percepem a fi lucruri materiale, din spirit.
Axa arhetipală este verticală, sus-jos, ceea ce este bun și pozitiv este perceput a fi sus, este mai înalt, iar ceea ce este rău, negativ, este perceput a fi jos, coborât, dedesubt.
De aceea avem și reprezentarea arhetipală cu Raiul sus și Iadul jos, și energii pozitive înalte, sus, și energii negative joase, situate jos. Binele sus, răul jos, pe scara / axa mentală, a energiei.
Spiritul este modelat material, ca să spunem așa, Dumnezeu a creat lumea / universul așa, prin cuvântul său, prin Mental. Mentalul generează forme, structuri, putem spune, prin operarea cu energia. Vezi cymatica.
Deci în mental putem călători în diversele "lumi" și niveluri de existență care au diferite naturi vibratorii, energetice, așa zisele lumi paralele, care "coexistă" pe axa energiei.
În esența lor sunt lumi ale stărilor de conșiință diferite, situate la diferite niveluri ale Mentalului, din punct de vedere energetic.
Deci prin partea mentală putem accesa și percepe energii, lumi energetice, niveluri / planuri energetice, alte lumi, alte universuri, etc.
În mod arhetipal, ca ființe umane, percepem:
- spațiul că fiind pe axa față-spate, înainte-înapoi,
- timpul ca fiind situat pe axa orizontală, cu trecutul în stânga și viitorul în dreapta (la dreptaci), și
- energia fiind pe axa verticală sus-jos, arhetipal tot ce e bun fiind sus (Raiul, Dumnezeu) și tot ce e rău fiind jos (Iadul, Infernul, Dracii...).
Inconștient, arhetipal, sunt tipare care ne influențează percepția, orientarea, gândirea, valabile pentru toți oamenii. (Vezi Evideonul lui Corrado Malanga care explică amănunțit asta.)
Deci dacă vrei să accesezi ceva aflat:
- la distanță - folosești spiritul,
- în timpul trecutul trecut sau viitor - folosești sufletul,
- din domeniul energiei - folosești mentalul.
.
O clasificare detaliată a trinității ființei o găsiți la Rudolf Steiner, care folosește uneori și termenul de corp astral, folosit în ezoterism și ocultism de multe ori în loc de corp sufletesc, asimilat cu sufletul:
Organizarea tripartită a fiinţei umane: Fiecare dintre cele trei elemente: trup, suflet, spirit se compun la rândul lor din câte trei elemente.
Astfel, omul apare alcătuit din 9 elemente.
Trupul se compune din:
1. trupul ca atare;
2. trupul vieţii (eteric);
3. trupul senzaţiei.
Sufletul se compune din:
4. sufletul senzaţiei;
5. sufletul înţelegerii;
6. sufletul conştienţei.
Spiritul se compune din:
7. sine spirituală;
8. spiritul vieţii;
9. omul spirit.
În omul întrupat, 3 cu 4 şi 6 cu 7 se unesc (se întrepătrund).
.
Prin aceasta, cele 9 elemente se reduc la 7, şi se ajunge la împărţirea teosofică obişnuită a omului:
1. trupul propriu-zis (sthula sharira) ;
2. trupul vieţii (prana);
3. trupul senzaţiei pătruns de sufletul senzaţiei (corp astral, kama rupa);
4. sufletul înţelegerii (kama manas);
5. sufletul conştienţei pătruns de sinea spirituală (budhi manas);
6. spiritul vieţii (budhi);
7. omul spirit (atma).
Pentru mai multe detalii vezi articolul meu: Trup, Suflet, Spirit în viziunea lui Rudolf Steiner
.
.
Un text interesant și util privind partea sufletească, din experiențele lui Corrado Malanga, îl găsești aici: https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1779774912066442&id=100001018503931&m_entstream_source=permalink&ref=m_notif¬if_t=story_reshare
.
La oamenii bolnavi, cele trei părți constitutive sunt în diferite moduri "decalate", nu mai conlucrează bine, eficient, nu mai sunt unitare, sunt disociate, etc.
De aceea există metode și tehnici spirituale care urmăresc "recalarea" lor, unirea lor, uniunea lor, ca de exemplu în sistemul Yoga, care înseamnă unire, uniune, de fapt.
La Corrado Malanga găsești un exercițiu simplu de uniune numit Triade Color Test.
Ființa omenească funcționează eficient și este sănătoasă doar când cele trei părți se află in uniune și armonie, lucrând ca unul, ca una singură, ca un tot unitar.
A înțelege faptul că ființa omenească este tripartită, trinitară, adică având trei părți constitutive, funcționale, sistemice, este esențial, de bază.
Dar putem observa trinitatea din mai multe puncte de vedere sau sisteme de referință, cum ar fi: suflet, spirit, mental, sau trup, suflet, spirit.
Spiritul este principiul inteligent în aceasta ecuație trinitară, gândirea fiind un atribut spiritual, al spiritului, deci legăm partea de mental de spirit.
Dar este un pic confuzoriu, căci de fapt corpul fizic este în fapt spirit modelat de mental, ca tot ceea ce percepem a fi substanțial, material.
Iar tot ce numim "viață" dpdv energetic, și toate "energiile" sunt "operate" în mental, formal.
Despre suflet, la fel, se fac tot felul de interpretări eronate, de exemplu privind "nemurirea" sa.
Oamenii percep nemurirea asta în mod eronat, o interpretează în mod eronat.
Chiar și spiritele fără corp interpretează sufletul în mod eronat, ca fiind partea eternă a omului, de aceea vor să "fure sufletul" oamenii, în speranța de a deveni eterne, și de a-și însuși experiența de viață a oamenilor.
Căci sufletul este depozitarul experienței de viață umane, a tuturor trăirilor viețuire, ca o înregistrare a lor, având la bază...energia, adică stările energetice, ceea ce noi numim trăiri emoționale.
Înregistrarea este downloadată în Spirit în momentul morții - momentul de retrăire foarte accelerată a întregii vieți în sens invers este momentul downloadării (descărcării).
Și atât oamenii cât și spiritele, percep efectele, dar nu percep sursa, esența.
De exemplu faptul că baza energetică a trăirilor sufletești este de fapt una care se situează pe axa temporală din perspectiva sufletului, dar esența ei energetică ține de axa energiei de fapt, pe care se mișcă partea mentală.
Deci e ca și cum mișcarea mentală pe axa energiei, fluctuația ei, produce (induce) ca efect o stare emoțională, o trăire emoțională, în funcție de punctul pe care te situezi pe axa energiei.
Oamenii le numesc trăiri sufletești, și clarvăzătorii văd că au legătură cu ceea ce numim suflet, dar de fapt sursa lor este situarea conștienței pe axa energiei, iar oscilarea pe axa energiei are ca efect producerea unei trăiri emoționale, a unei stări emoționale, a unei stări de conștiență specifice, cu toate atributele ei, unele atribute fiind cele sufletești.
.
Nu e deloc simplu, de înțeles, dar înțelegând principiile fundamentale expuse mai sus, e accesibilă conștientizarea cauzelor și efectelor, în intercorelațiile lor.
Ești legat de trecutul tău și de viitorul tău, temporal, în timp, prin trăirile tale sufletești, afective, emoționale.
Suntem legați sufletește de timp.
De aceea putem călători în timp, sufletește, ușor, rapid, prin partea noastră sufletească, prin trăirile noastre sufletești, emoționale.
Este ca și cum ne-am deplasa în timp, așa cum ne deplasăm cu corpul în spațiu, dar mult mai repede și mai ușor, instant.
Oamenii ancorați (unii devin blocați temporal) în timp, în trecut, prezent sau viitor, sunt ancorați sufletește, prin anumite trăiri emoționale, stări emoționale (sufletești).
Deci pentru a te debloca de o ancorare prea puternică, de trecut, prezent sau viitor, este necesar să îți schimbi starea sufletească.
Căci schimbând starea sufletească, tu de fapt călătorești în timp, te miști pe axa timpului.
Stările sufletești reprezintă instrumentul prin care omul se mișcă în timp, călătorește în timp.
.
Dacă vrei să îți focusezi atenția pe prezent, trebuie să te ancorezi în prezent sufletește, altfel nu ai cum, deci o metodă simplă este să te focusezi pe ceva plăcut sau neplăcut din prezent, care te leagă de prezent.
De exemplu să faci ceva ce îți place sau nu îți place, o activitate, să fii concentrat asupra ei. Să freci menta, de exemplu. :) Menta are un miros plăcut, de aceea se freacă menta de fapt, și așa poți trăi în prezent, ancorat în prezent, frecând menta, căci îți dă o senzație plăcută senzorială, olfactivă, prin mirosul plăcut. :) Este chiar o metodă... terapeutică, am putea spune.
.
Călătoria în timp poate să te ducă în spații diferite, în această lume (în spirit), sau în lumi diferite, înșirate pe axa energiei, pe care se mișcă partea mentală.
În vise mișcăm pe toate axele, este o libertate oferită de imobilizarea corpului.
Cu corpul putem mișca doar pe axa spațiului, în spirit.
Da, ne mișcăm în spirit când mișcăm corpul, pe axa spațiului.
Dar să nu uiți că această lume, cu toate formele ei, este creată de mental, deci de fapt te miști în spirit PRIN MENTAL!
Mai greu de înțeles, dar tot ceea ce percepi și tot ceea ce faci, faci de fapt prin mental, în mental.
Este de fapt ca și cum am juca un joc de realitate virtuală.
Totul este Spirit, Universul este Mental, deci te miști în spirit, dar prin mental.
De aceea se spune că Universul este iluzoriu, că trăim în marea iluzie Maya, că nu există de fapt nimic înăuntru sau în afară, că ceea ce este înăuntru este și în afară, un Tot indivizibil de fapt, totul fiind desfășurat în Mental.
Tot ce percepi, percepi mental, în mintea ta, nu există nimic care se poate situa în afara mentalului, în acest Univers sau în alte universuri, deoarece Universul este Mental, toate universurile posibile sunt mentale, create de un... Dumnezeu, prin mentalul său, în care își exercită intenția și voința.
.
Ce suntem noi, ca oameni, ființe umane, de fapt?
Ceva de neînțeles din perspectiva gândirii omenești, limitate, prinsă în iluzia acestui joc al vieții, prin corporalitate, prin avatarul de joc corporal.
Oamenii se identifică cu corpurile lor, cu avatarii lor de joc, și nu pot accesa ceea ce sunt ei de fapt, ca jucători, în realitatea din care au intrat ei în acest joc.
Conștiința jucătorului este blocată atențional în acest joc, în identificarea cu avatarul de joc, corporal, și prin el este blocat în percepția acestei lumi de joc, senzorial.
Avatar corporal creat de Dumnezeu, în cadrul acestei lumi de joc, din substanța planetei pe care se desfășoară jocul, o substanță... universală. Spirit. Corpul este spirit, totul este Spirit, dar ceea ce percepem a fi spirit în acest joc, este mental.
Cine poate înțelege cu adevărat asta?
Nu este posibil, dacă nu efectuezi experiențe ...spirituale, în mod conștient, și nu ajungi la conștientizarea faptului că identificarea cu avatarul corporal îți blochează conștientizarea.
Sau altfel spus, îți menține conștiința ancorată ferm în acest joc, în această lume, în această realitate, din care este foarte dificil a evada în mod conștient, prin... detașare, detașare sufletească, mentală.
.
Ce înseamnă de fapt aceasta detașare?
Unii cred că este accesarea stării de conștiință... "Divine", celei mai "înalte" care ar transcende... totul, dualitatea, trăirile sufletești de genul pozitiv-negativ care te țin ancorat în această lume, în joc.
Pe axa energiei, la fel. Oamenii caută să se înalțe pe axă, tot mai sus, să trăiască stări tot mai înalte, mai elevate, mai plăcute, mai divine, dar asta îi ține ancorați continuu în joc, în această ”realitate” de joc.
Detașarea înseamnă desfacerea tuturor atașamentelor, nu ceva situat mai sus, mai înalt, ci situarea în punctul... ZERO, punctul în care nu există nici o dualitate, nu există nici sus nici jos, nu există... nimic ce face parte din lumea asta, din joc.
În punctul zero ieși din joc, te detașezi complet de dualitate, de orice trăire emoțională, de orice energie, de tot ce face parte din joc.
Ești eliberat de orice atașamente sufletești, ești complet detașat.
Este starea de calm și pace a minții sufletului, spiritului, mentalului, o stare ”unită”, în care nu mai există fluctuație, numită Yoga.
Nu este ceva accesibil omului normal, căci nu este o stare normală, ci anormală, deoarece te scoate din joc.
Este iluminarea reală, în care nu mai ești în joc, în jocul vieții, ci este ca și cum devii observatorul jocului, neimplicat deloc emoțional.
O stare pe care de fapt nici un jucător nu și-o dorește, căci toți au venit aici să joace jocul vieții, așa cum este el, cu trăiri sufletești plăcute și neplăcute, cu suișuri și coborâșuri, cu bucurii și suferințe, etc.
.
Serghei Nikolaevici Lazarev:
Deoarece această postare a fost făcută pe baza unor comentarii postate de mine pe grupul Facebook S N Lazarev Romania, am fost curios să studiez și ce afirma el despre suflet și spirit, și voi face analiza mai jos, în continuare.
Lazarev nu recomandă detașarea, din cât am citit până acum.
El se ocupă în mod pragmatic de ceea ce am putea numi eficiența în joc, funcționalitatea, sănătatea: de exemplu să ai grijă de avatarul de joc, întreținând o stare de sănătate bună, funcțională, și să poți controla suferința prin conștientizarea faptului că starea de iubire este cheia sănătății și bunăstării în acest joc.
Iubirea este o stare de conștiință care te ține bine ancorat în joc, o stare funcțională, o stare în care te poți bucura de jocul vieții, în condiții optime, ca să zicem așa.
Dar nu este o stare de dorit în mod permanent, totuși, pentru jucător, căci jucătorii joacă jocul vieții pentru a experimenta TOATĂ GAMA trăirilor sufletești, emoționale, cu tot ce vine la pachet cu fiecare stare de conștiință - vezi piramida stărilor de conștiință a lui Dr David Hawkins
Nici un jucător nu dorește de fapt să se blocheze în starea de iubire, permanent, și să nu mai iasă din ea, deoarece i-ar bloca experimentarea a ceea ce a venit aici să experimenteze de fapt: dualitatea de tip bine-rău, plăcut-neplacut, bucurie-suferință, etc.
Iubirea, în viziunea comună, este o stare de conștiință în care dacă toți oamenii s-ar situa, ar fi abolită suferința în această lume terestră de joc, ar deveni o lume paradisiacă, un Rai.
Și nimeni nu dorește cu adevărat asta, de fapt, și nici nu de asta a fost creată această lume terestră.
Nu a fost creată ca o lume paradisiacă.
Există și astfel de lumi paradisiace, dar alea sunt alte jocuri ale vieții, cu altfel de "condiții naturale", altfel de avatari corporali, care sunt altfel programați...
Pe de altă parte, fiecare dintre jucători are "misiunea" sa, rolul său în acest joc, poziția sa, iar rolurile astea diferă mult între ele, există o mare varietate.
Unii au venit să experimenteze suferința mai mult și mai adânc decât alții. Au avut mai mult... curaj, ca să zicem așa, să își testeze limitele, să vadă cât pot rezista în joc, și cum, la încercări grele, dificile, în care te simți foarte încercat... sufletește.
Lazarev vorbește în termeni de biocâmp, la modul general, nu detaliază privind corpurile aurice ale omului, corpul mental, corpul sufletesc.
El a ajuns la concluzia că biocâmpul unui om este primordial faţă de corpul fizic.
Sufletul nostru are o structură de câmp şi continuă să existe după ce corpul fizic se distruge.
Sentimentele noastre şi ceea ce se numeşte biocâmp, înseamnă, în realitate, unul şi acelaşi lucru.
Sentimentele noastre au o natură energetico-informaţională.
A descoperit că există două tipuri de câmp:
- unul care depinde de trup (acest câmp se deformează atunci când apare o boală la nivel fizic) şi
- unul de care depinde trupul.
Deformaţiile câmpului primordial, sau karmic așa cum l-a numit el, duc la boli după câţiva ani.
Boala începe la nivel de câmp şi ulterior, se materializează în corpul fizic. El are metodele sale de diagnosticare a câmpului, și spune că dacă diagnostichezi câmpul primordial, atunci boala se poate determina cu mult mai devreme ca ea să apară la nivel fizic.
Deformările câmpului pot duce nu doar la boli, ci şi la neplăceri, nenorociri.
Destinul unui om, bunăstarea, sănătatea, viitorul lui au legătură strânsă între ele.
Problemele sufletului se pot manifesta ca nenorocire, dar se pot manifesta şi ca boală, iar uneori se poate întâmpla şi una şi alta concomitent.
.
ANA: - Totuși cum se poate vedea ceva ce încă nu există? Viitorul, ziua de mâine, nu suntem siguri că va exista sau că va fi.
Kato: - Timelineul există ca trecut-prezent-viitor. El există, iar în teorie se poate spune că poate fi ”modelat”. Prin simțurile fizice corporale (ale avatarului corporal) nu putem percepe decât prezentul. Așa este Jocul Vieții creat. Corpul ”vede” doar prezentul, căci este prins spațio-temporal în prezent, ca element fizic dependent de manifestarea fizică...
Eminescu, care a studiat Vedele și Upanishadele Indiei antice, spunea:
Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate. :)
.
Alte articole publicate de mine pe tema Suflet, Spirit:
Trup, Suflet, Spirit în viziunea lui Rudolf Steiner
"Mă doare sufletul" şi legătura durerii sufleteşti cu Chackra Inimii - Anahata
Cine studiază sufletul şi spiritul?
Mediul lumii spirituale (la Michael newton)
Nașterea spiritelor (după cercetările Dr Michael Newton)
Divizarea și reunificarea energiei spiritului
Cărți spiritualitate, minte, suflet, spirit, lumea spirituală, existența după moarte
Energia spiritului. Refacerea energiei spirituale
Sundar Singh - despre Lumea Spiritelor
https://ro.wikipedia.org/wiki/Suflet
https://ro.wikipedia.org/wiki/Duhul_Sf%C3%A2nt
https://ro.wikipedia.org/wiki/Spirit_(filozofie)
https://en.wikipedia.org/wiki/Holy_Spirit
.
Playlistul meu Youtube ”Spirit, Suflet” 95 videouri:
https://youtu.be/lPS0Yej93yo?list=PLbN5sJc5PARAmd8e949y92i8P9IwmxJlV
.
Playlistul meu youtube Corrado Malanga, în care am strâns tot ce am găsit subtitrat Ro: https://www.youtube.com/playlist?list=PLbN5sJc5PARDtZKKeFi8xs4McEDJwlo6F
.
Aici aveți și 14 lucrări / texte din Corrado Malanga, pentru cei ce vor să aprofundeze: https://www.facebook.com/groups/598891923581509/files
.
Poți downloada acest articol în format pdf să-l (re)citești când vrei unde vrei, de aici: https://cupdf.com/u/katonanico
sau de aici: https://www.slideshare.net/katonanicolae/documents
Voi crea ebookuri pdf din toate articolele mele, și îți vei putea face o ”bibliotecă” din cele care ți-au plăcut, să-ți fie la îndemână oricând.
.
Pe această platformă poți sprijini, sponsorizând, activitatea mea, dând o cafea, sau devenind membru (membership lunar) și având acces astfel apoi la materiale bonus accesibile doar sponsorilor. https://www.buymeacoffee.com/7a4dFhE
Membershipul de 10 usd este o investiție în dezvoltarea ta personală, nu doar o simplă sponsorizare, investește în dezvoltarea ta!
.
Toate siteurile și conturile mele, activitatea mea, resursele oferite ție: https://www.buymeacoffee.com/7a4dFhE/kato-resurse-utile-dezvoltare-spirituala
.